Cum sa comunicam in situatii ciudate

Am o teorie care s-a dezvoltat în timp… Adesea, mă trezesc la masă cu „adulți”. Se discută lucruri importante, fiecare este expert pe un anumit domeniu. Eu mă cunosc, îmi știu calitățile și defectele. Știu că nu sunt cel mai deștept, experimentat sau educat om de la masă.Cred ca v-ați aflat cu toții în această situație. Ne simțim oarecum stânjeniți, iritați. Ce facem? Cum ne poziționăm? Suntem tentați să dovedim că merităm să stăm la masă cu „adulții”.

Am o teorie care s-a dezvoltat în timp… Adesea, mă trezesc la masă cu „adulți”. Se discută lucruri importante, fiecare este expert pe un anumit domeniu. Eu mă cunosc, îmi știu calitățile și defectele. Știu că nu sunt cel mai deștept, experimentat sau educat om de la masă.

Cred ca v-ați aflat cu toții în această situație. Ne simțim oarecum stânjeniți, iritați. Ce facem? Cum ne poziționăm? Suntem tentați să dovedim că merităm să stăm la masă cu „adulții”. Avem două variante de a ne poziționa:

Varianta 1: Găsim oportunitatea de a arăta ca suntem deștepți , experimentați și educați, deși nu suntem.

Varianta 2: Recunoaștem că încă nu suntem la nivelul de „adulți” și folosim această oportunitate pentru a învăța, pentru a întreba și pentru a contribui într-un mod constructiv la problemele discutate.

Fiecare din aceste variante aduce reacții diferite. Dacă alegem varianta 1 este posibil ca cineva să ne dea peste nas și să ne poziționeze mai rău decât suntem cu adevărat. Dacă alegem varianta 2 ne putem aștepta ca persoanele să ne ajute să ajungem la același nivel cu ele, adică să ne ajute să ne integrăm.

Când vrem să arătăm cât de buni suntem intrăm in competiție cu ceilalți, dar când dorim să evoluăm toată lumea va dori să ne ajute.

By | 2017-05-02T06:54:08+00:00 May 2nd, 2017|